LADISLAU FINDYSZ (1907-1964)

foto

Ladislau Findysz, fiul lui Stanislav Findysz şi al Apoloniei Rachwał (o familie de ţărani de veche tradiţie catolică), s-a născut la Krościenko Niżne lângă Krosno (Polonia), pe data de 13 decembrie 1907. În ziua următoare, 14 decembrie, a fost botezat în biserica parohială „Sf. Treime” din Krosno.

În anul 1919 termină Şcoala Generală, condusă de Surorile Feliciene (CSSF), din Krościenko Niżne şi începe studiile la Liceul Statal. În toama anului 1927 ajunge la Przemyśl şi intră în Seminarul Mare. Formarea la preoţie are loc sub călăuzirea rectorului, fericitul Ioan Balicki. La sfârşitul perioadei de formare este sfinţit preot pe 19 iunie 1932. Activează ca vicar în parohiile Borysław, Drohobycz, Strzyżów, şi Jasło. Pe 8 iulie 1941 este numit administrator al parohiei Sfinţilor Apostoli Petru şi Paul din Nowy żmigród. După un an, pe 13 august 1942, a fost numit paroh la aceeaşi parohie.

Timp de trei ani s-a dedicat trup şi suflet muncii pastorale în Nowy żmigród trăind experienţele dureroase ale războiului. Pe 3 octombrie 1944, ca toţi locuitorii, a fost expulzat de nemţi. La întoarcere, pe 23 ianuarie 1945, s-a implicat în reorganizarea parohiei.

După război, slujirea sa se desfăşoară în timpurile grele ale guvernul comunist. Preotul Findysz continuă munca de reînnoire morală şi religioasă a parohiei, se străduieşte să-şi protejeze credincioşii, mai ales tinerii, de programata şi intensificata ateizare comunistă; ajută, şi din puct de vedere material, toţi locuitorii parohiei, indiferent de naţionalitate sau confesiune; salvează numeroase familii din Łemki (greco-catolici), persecutaţi de autorităţile comuniste şi ameninţaţi cu expulzarea.

Munca pastorală a preotului Findysz este foarte incomodă pentru autorităţile comuniste. Încă din 1946 este urmărit de serviciile secrete. În 1952 autoritatea scolastică îl suspendă din activitatea de predare a catehismului în Liceu. Nu poate să activeze pe teritoriul întregii parohii pentru că autorităţile judeţene, de două ori (în 1952 şi în 1954) resping cererea sa de şedere în zona de graniţă, unde se găsea o parte a parohiei.

De către autorităţile ecclesiastice este considerat un paroh zelos: primeşte diferite distincţii, în 1957 este numit vicedecan iar în 1962, decan al Decanatului de Nowy żmigród.

În 1963 începe activitatea pastorală a „operelor conciliare de bunătate” (susţinerea spirituală a Conciliului Vatican II), expediază scrisori-apeluri către credincioşii din parohie aflaţi în situaţii religioase şi morale neregulare invitându-i şi încurajându-i să pună în ordine viaţa lor creştină. Autorităţile comuniste reacţionează la această acţiune cu multă severitate şi îl acuză că ar constrânge credincioşii la practici şi rituri religioase. Pe 25 noiembrie 1963, interogat de Procuratura Voievodatului Rzeszów, a fost arestat şi dus la închisoarea Castelului din Rzeszów. În zilele de 16-17 decembrie 1963 are loc procesul în tribunalul Voievodatului din Rzeszów şi e pronunţat verdictul de condamnare la doi ani şi şase luni de închisoare. Motivul cercetării, al acuzaţiei şi al condamnării era bazat pe Decretul de protecţie a libertăţii de conştiinţă şi de religie, din data de 5 august 1949 care, nu era altceva decât un instrument în mâinile autorităţilor comuniste pentru limitarea şi eliminarea credinţei şi a Bisericii catolice din viaţa publică şi privată în Polonia. Preotul Findysz a fost şi discreditat în mod public, calomniat şi condamnat prin intermediul unor articole în presă. În închisoarea din Castelului din Rzeszów este supus la maltratări şi la umilinţe fizice, psihologice şi spirituale. Pe 25 ianuarie 1964 a fost transferat în închisoarea din strada Montelupich în Cracovia.

Cu puţin timp înainte de arestare (septembrie 1963), avusese o operaţie periculoasă, extirparea tiroidei, şi starea sănătăţii sale era incertă din cauza posibilelor complicaţii. În convalescenţă, era sub observaţia medicilor, în aşteptarea unei a doua operaţii ce era prevăzută pentru luna decembrie a aceluiaşi an, pentru extirparea unui cancer epitelial la esofag. Cercetarea, procesul şi închisoarea exercită, fără dubiu, un mare influx asupra dezvoltării bolii preotului Findysz care trebuie internat la spitalul închisorii. Sănătatea sa nu se ameliorează din lipsa tratamentului şi a medicilor specializaţi şi mai ales din cauza obstaculării operaţiei la esofag; în practică este condamnat la o moarte lentă. Boala avansează pe zi ce trece, după cum arată examenele medicale făcute în spitelele închisorilor din Rzeszów şi Cracovia.

Încă de la începutul condamnării sale la Închisoare, avocatul şi Curia episcopală din Przemyśl fac recurs la Procuratura şi la Tribunalul din Rzeszów, cerând suspendarea arestării pe motivul sănătăţii precare ce-l ameninţă cu moartea, dar cererile respinse de mai multe ori, vor fi acceptate abia la sfârşitul lui februarie 1964 din partea Tribunalului Suprem din Varşovia.

Dat fiind starea gravă a sănătăţii sale, pe 29 februarie 1964, din închisoare se întoarce la Nowy żmigród. Rămâne în casa parohială cu multă răbdare şi supunere voinţei divine, suportând suferinţele bolii şi ale epuizării. În aprilie este internat în spitalul specializat din Wrocław. Cercetările, observaţiile spitalului şi examenele complementare confirmă că stadiul de evoluţie al cancerului nu permite o operaţie chirurgică. Dat fiind enfisemul pulmonar şi căderea într-o puternică anemie ce îl sortea morţii, s-a întors acasă.

În diminaţa zilei de 21 august 1964, după ce a primit Sacramentele, a murit în casa parohială din Nowy żmigród şi pe 24 august a fost înmormântat în cimitirul aceluiaşi oraş. Înmormântarea a fost prezidată de Mons. Stanislao Jakiel, Episcop Auxiliar al diecezei de Przemyśl cu participarea a 130 de preoţi şi a numeroşi credincioşi.

Pe 27 iunie 2000, Episcopul de Rzeszów, Mons. Kazimierz Górny, în urma numeroaselor cereri ale credincioşilor, a iniţiat ancheta diecezană pentru beatificarea preotului Ladislau Findysz.

În timpul etapei romane a cauzei de beatificare, Congregaţia pentru Cauzele Sfinţilor a recunoscut că preotul Ladislau Findysz a fost arestat şi condamnat de autorităţile regimului comunist din cauza anunţului Evangheliei, iar închiderea şi suferinţele fizice şi spirituale suferite în închisoare iau provocat moartea, de aceea trebuie recunoscut ca martir pentru credinţă. Această moţiune a fost prezentată Sfântului Părinte şi de acesta a fost aprobată. Pe 20 decembrie 2004, în prezenţa Sanctităţii Sale Ioan Paul al II-lea, a fost promulgat decretul asupra martiriului preotului Ladislau Findysz.

Aceasta este prima cauză de beatificare, deja încheiată, impostată pe martiriul unui Slujitor al lui Dumnezeu care a fost victimă a regimului comunist din Polonia. În plus aceasta este prima cauză de beatificare condusă de dieceza de Rzeszów.