The Holy See
back up
Search
riga

Mesajul Sfântului Părinte Benedict al XVI-lea
pentru a XXVIII-a Zi Mondială a Tineretului

Mergeţi şi faceţi ucenici din toate naţiunile (cf. Mt 28,19)

 

Aş vrea să fac să ajungă la voi toţi salutul meu plin de bucurie şi de afecţiune. Sunt sigur că mulţi dintre voi v-aţi întors de la Ziua Mondială a Tineretului de la Madrid mai mult "înrădăcinaţi şi întemeiaţi în Cristos, tari în credinţă" (cf. Col 2,7). Anul acesta, în diferitele dieceze, am celebrat bucuria că suntem creştini, inspiraţi de tema: "Bucuraţi-vă mereu în Domnul!" (Fil 4,4). Şi acum ne pregătim pentru următoarea Zi Mondială, care se va celebra la Rio de Janeiro, în Brazilia, în iulie 2013.

Înainte de toate doresc să reînnoiesc invitaţia de a participa la această importantă întâlnire. Celebra statuie a lui Cristos Răscumpărătorul, care domină acel frumos oraş brazilian, va fi simbolul elocvent: braţele sale deschise sunt semnul primirii pe care Domnul o va rezerva tuturor celor care vor veni la el şi inima sa reprezintă iubirea imensă pe care el o are pentru fiecare tânăr şi pentru fiecare tânără. Lăsaţi-vă atraşi de el! Trăiţi această experienţă de întâlnire cu Cristos, împreună cu atâţia alţi tineri care se vor îndrepta spre Rio pentru următoarea întâlnire mondială! Lăsaţi-vă iubiţi de el şi veţi fi martorii de care lumea are nevoie.

Vă invit să vă pregătiţi pentru Ziua Mondială de la Rio de Janeiro meditând încă de acum asupra temei întâlnirii: "Mergeţi şi faceţi ucenici din toate naţiunile!" (cf. Mt 28,19). Este vorba de marele îndemn misionar pe care Cristos l-a lăsat întregii Biserici şi care rămâne actual şi astăzi, după două mii de ani. Acum acest mandat trebuie să răsune cu forţă în inima voastră. Anul de pregătire pentru întâlnirea de la Rio coincide cu Anul Credinţei, la începutul căruia Sinodul Episcopilor şi-a dedicat lucrările "Noii evanghelizări pentru transmiterea credinţei creştine". De aceea, sunt bucuros că şi voi, dragi tineri, sunteţi implicaţi în acest elan misionar al întregii Biserici: a-l face cunoscut pe Cristos este cel mai preţios dar pe care îl puteţi oferi celorlalţi.

1. O chemare urgentă

Istoria ne-a arătat câţi tineri, prin dăruirea generoasă de ei înşişi, au contribuit mult la împărăţia lui Dumnezeu şi la dezvoltarea acestei lumi, vestind evanghelia. Cu mare entuziasm, ei au dus vestea cea bună a iubirii lui Dumnezeu manifestată în Cristos, cu mijloace şi posibilităţi mult inferioare celor de care dispunem în ziua de astăzi. Mă gândesc, de exemplu, la fericitul José de Anchieta, tânăr iezuit spaniol din secolul al XVI-lea, plecat în misiune în Brazilia când avea mai puţin de 20 de ani şi devenit un mare apostol al lumii noi. Dar mă gândesc şi la cei dintre voi care se dedică misiunii Bisericii cu generozitate: am avut o mărturie surprinzătoare la Ziua Mondială de la Madrid, îndeosebi la întâlnirea cu voluntarii.

Astăzi nu puţini tineri se îndoiesc profund că viaţa este un bine şi nu văd claritate în drumul lor. Mai în general, în faţa dificultăţilor din lumea contemporană mulţi se întreabă: eu ce pot să fac? Lumina credinţei luminează acest întuneric, ne face să înţelegem că orice existenţă are o valoare inestimabilă, pentru că este rod al iubirii lui Dumnezeu. El îl iubeşte şi pe cel care s-a îndepărtat de el sau l-a uitat: are răbdare şi aşteaptă; ba chiar l-a dăruit pe Fiul său, mort şi înviat, pentru a ne elibera radical de rău. Şi Cristos i-a trimis pe ucenicii săi pentru a duce la toate popoarele această veste bucuroasă de mântuire şi de viaţă nouă.

Continuând această misiune de evanghelizare, Biserica se bazează şi pe voi. Dragi tineri, voi sunteţi primii misionari printre cei de aceeaşi vârstă cu voi! La sfârşitul Conciliului Ecumenic Vatican II, pentru care anul acesta celebrăm a 50-a aniversare, slujitorul lui Dumnezeu Paul al VI-lea a încredinţat tinerilor şi tinerelor din lume un mesaj care se deschidea cu aceste cuvinte: "Vouă, tineri şi tinere din întreaga lume, Conciliul vrea să vă adreseze ultimul său mesaj. Pentru că voi sunteţi cei care veţi lua flacăra din mâinile părinţilor voştri şi veţi trăi în lume în momentul celor mai gigantice transformări din istoria sa. Voi sunteţi cei care, preluând ceea ce este mai bun din exemplul şi din învăţătura părinţilor şi învăţătorilor voştri, veţi forma societatea de mâine: voi vă veţi mântui sau veţi pieri cu ea". Şi încheia cu un apel: "Construiţi cu entuziasm o lume mai bună decât cea actuală!" (Mesaj adresat tinerilor, 8 decembrie 1965).

Dragi prieteni, această invitaţie este de mare actualitate. Trecem printr-o perioadă istorică foarte specială: progresul tehnic ne-a oferit posibilităţi inedite de interacţiune între oameni şi între populaţii, însă globalizarea acestor relaţii va fi pozitivă şi va face să crească lumea în umanitate numai dacă va fi întemeiată nu pe materialism, ci pe iubire, singura realitate capabilă să umple inima fiecăruia şi să unească persoanele. Dumnezeu este iubire. Omul care-l uită pe Dumnezeu este fără speranţă şi devine incapabil să-l iubească pe semenul său. Pentru aceasta este urgent să se dea mărturie despre prezenţa lui Dumnezeu pentru ca fiecare s-o poată experimenta: este în joc mântuirea omenirii şi mântuirea fiecăruia dintre noi. Oricine înţelege această necesitate nu va putea decât să exclame cu sfântul Paul: "Vai mie dacă nu vestesc evanghelia!" (1Cor 9,16).

2. Deveniţi ucenici ai lui Cristos

Această chemare misionară vă este adresată şi pentru un alt motiv: este necesară pentru drumul nostru de credinţă personală. Fericitul Ioan Paul al II-lea scris: "Credinţa se întăreşte dăruind-o" (Enciclica Redemptoris missio, 2). Vestind evanghelia, voi înşivă creşteţi în înrădăcinarea tot mai profundă în Cristos, deveniţi creştini maturi. Angajarea misionară este o dimensiune esenţială a credinţei: nu suntem adevăraţi credincioşi fără a evangheliza. Şi vestirea evangheliei nu poate decât să fie consecinţa bucuriei de a-l fi întâlnit pe Cristos şi de a fi găsit în el stânca pe care să se construiască propria existenţă. Angajându-vă să-i slujiţi pe alţii şi să le vestiţi evanghelia, viaţa voastră, adesea fragmentată între diferite activităţi, îşi va găsi unitatea în Domnul, vă veţi construi şi pe voi înşivă, veţi creşte şi vă veţi maturiza în umanitate.

Dar ce înseamnă a fi misionari? Înseamnă înainte de toate a fi ucenici ai lui Cristos, a asculta mereu din nou invitaţia de a-l urma, invitaţia de a privi la el: "Învăţaţi de la mine că sunt blând şi smerit cu inima" (Mt 11,29). De fapt, un ucenic este o persoană care ascultă cuvântul lui Isus (cf. Lc 10,39), recunoscut ca Învăţătorul care ne-a iubit până la dăruirea vieţii. Aşadar, este vorba, pentru fiecare dintre voi, să se lase plăsmuit în fiecare zi de cuvântul lui Dumnezeu: el vă va face prieteni ai Domnului Isus şi capabili de a-i face pe alţi tineri să intre în această prietenie cu el.

Vă sfătuiesc să vă amintiţi de darurile primite de la Dumnezeu pentru a le transmite la rândul vostru. Învăţaţi să recitiţi istoria voastră personală, conştientizaţi şi moştenirea minunată a generaţiilor care v-au precedat: atâţia credincioşi ne-au transmis credinţa cu mult curaj, înfruntând încercări şi neînţelegeri. Să nu uităm niciodată asta: facem parte dintr-un lanţ imens de bărbaţi şi femei care ne-au transmis adevărul credinţei şi se bazează pe noi ca alţii să-l primească. A fi misionari presupune cunoaşterea acestui patrimoniu primit, care este credinţa Bisericii: este necesar să cunoaştem în ce anume credem pentru a putea vesti. Aşa cum am scris în introducerea de la YouCat, Catehismul pentru tineri pe care vi l-am dăruit la Întâlnirea Mondială de la Madrid, "trebuie să cunoaşteţi credinţa voastră cu aceeaşi precizie cu care un specialist în informatică ştie sistemul operativ al unui computer; trebuie s-o cunoaşteţi aşa cum un muzician cunoaşte compoziţia proprie; da, trebuie să fiţi cu mult mai profund înrădăcinaţi în credinţa generaţiei părinţilor voştri, pentru a putea rezista cu forţă şi hotărâre la provocările şi la tentaţiile din acest timp" (Premisă).

3. Mergeţi!

Isus i-a trimis pe ucenicii săi în misiune cu acest mandat: "Mergeţi în toată lumea şi predicaţi evanghelia la toată făptura. Cine va crede şi va fi botezat se va mântui" (Mc 16,15-16). A evangheliza înseamnă a duce altora vestea bună a mântuirii şi această veste bună este o persoană: Isus Cristos. Când îl întâlnesc, când descopăr până la ce punct sunt iubit de Dumnezeu şi mântuit de el, se naşte în mine nu numai dorinţa, ci necesitatea de a-l face cunoscut altora. La începutul Evangheliei după Ioan îl vedem pe Andrei care, după ce l-a întâlnit pe Isus, se grăbeşte să-l conducă la el pe fratele său Simon (cf. 1,40-42). Evanghelizarea porneşte mereu de la întâlnirea cu Domnul Isus: cine s-a apropiat de el şi a experimentat iubirea sa vrea imediat să împărtăşească frumuseţea acestei întâlniri şi bucuria care se naşte din această prietenie. Cu cât îl cunoaştem mai mult pe Cristos, cu atât dorim mai mult să-l vestim. Cu cât vorbim mai mult cu el, cu atât dorim mai mult să vorbim despre el. Cu cât suntem mai mult cuceriţi de el, cu atât dorim mai mult să-i conducem pe ceilalţi la el.

Prin Botez, care ne naşte la viaţă nouă, Duhul Sfânt îşi stabileşte locuinţă în noi şi înflăcărează mintea şi inima noastră: el este cel care ne conduce la cunoaşterea lui Dumnezeu şi la intrarea în prietenie tot mai profundă cu Cristos; Duhul este cel care ne determină să facem binele, să-i slujim pe ceilalţi, să ne dăruim pe noi înşine. Apoi, prin Mir suntem întăriţi de darurile sale pentru a mărturisi în mod tot mai matur evanghelia. Aşadar, Duhul de iubire este sufletul misiunii: ne determină să ieşim din noi înşine, pentru "a merge" şi a evangheliza. Dragi tineri, lăsaţi-vă conduşi de forţa iubirii lui Dumnezeu, lăsaţi ca această iubire să învingă tendinţa de închidere în propria lume, în propriile probleme, în propriile obişnuinţe; să aveţi curajul de "a pleca" din voi înşivă pentru "a merge" spre ceilalţi şi a-i conduce la întâlnirea cu Dumnezeu.

4. Ajungeţi la toate popoarele

Cristos înviat i-a trimis pe ucenici să mărturisească prezenţa sa mântuitoare la toate popoarele, pentru că Dumnezeu în iubirea sa supraabundentă vrea ca toţi să se mântuiască şi nimeni să nu se piardă. Cu jertfa de iubire a crucii, Isus a deschis drumul pentru ca fiecare bărbat şi fiecare femeie să-l poată cunoaşte pe Dumnezeu şi să intre în comuniune de iubire cu el. A constituit o comunitate de ucenici pentru a duce vestea de mântuire a evangheliei până la marginile pământului, pentru a ajunge la bărbaţii şi femeile din orice loc şi din orice timp. Să ne însuşim această dorinţă de Dumnezeu!

Dragi prieteni, îndreptaţi ochii şi priviţi în jurul vostru: atâţia tineri au pierdut sensul existenţei lor. Mergeţi! Cristos are nevoie şi de voi. Lăsaţi-vă implicaţi de iubirea sa, fiţi instrumente ale acestei iubiri imense, ca să ajungă la toţi, în special la "cei de departe". Unii sunt departe din punct de vedere geografic, alţii în schimb sunt departe deoarece cultura lor nu-i lasă spaţiu lui Dumnezeu; unii încă n-au primit evanghelia personal, alţii, în schimb, deşi au primit-o, trăiesc ca şi cum Dumnezeu nu ar exista. Să deschidem tuturor uşa inimii; să încercăm să intrăm în dialog, în simplitate şi în respect: acest dialog, dacă este trăit într-o adevărată prietenie, va aduce rod. "Popoarele" la care suntem trimişi nu sunt numai celelalte ţări din lume, ci şi diferitele locuri de viaţă: familiile, cartierele, locurile de studiu sau de muncă, grupurile de prieteni şi locurile timpului liber. Vestirea bucuroasă a evangheliei este destinată tuturor locurilor din viaţa noastră, fără nici o limită.

Aş vrea să subliniez două domenii în care angajarea voastră misionară trebuie să devină şi mai atentă. Primul este cel al comunicaţiilor sociale, îndeosebi lumea internetului. Aşa cum am avut deja ocazia să vă spun, dragi tineri, "simţiţi-vă angajaţi să introduceţi în cultura din acest nou domeniu comunicativ şi informativ valorile pe care se sprijină viaţa voastră! [...] Vouă, tinerilor, care aproape în mod spontan sunteţi în sintonie cu aceste noi mijloace de comunicare, vă revine îndeosebi misiunea evanghelizării acestui «continent digital»" (Mesaj pentru cea de-a XLIII-a Zi Mondială a Comunicaţiilor Sociale, 24 mai 2009). Aşadar, să ştiţi să folosiţi cu înţelepciune acest mijloc, luând în considerare şi capcanele pe care el le conţine, îndeosebi riscul dependenţei, de a confunda lumea reală cu lumea virtuală, de a înlocui întâlnirea şi dialogul direct cu persoanele cu contactele în reţea.

Al doilea domeniu este cel al mobilităţii. Astăzi sunt tot mai numeroşi tinerii care călătoresc, fie pentru motive de studiu sau de muncă, fie pentru distracţie. Dar mă gândesc şi la toate mişcările migratoare, cu care milioane de persoane, adesea tineri, se transferă şi schimbă regiunea sau ţara pentru motive economice sau sociale. Şi aceste fenomene pot să devină ocazii providenţiale pentru răspândirea evangheliei. Dragi tineri, să nu vă fie frică să mărturisiţi credinţa şi în aceste contexte: este un dar preţios pentru cel pe care-l întâlniţi să comunicaţi bucuria întâlnirii cu Cristos.

5. Faceţi ucenici!

Cred că aţi experimentat de mai multe ori dificultatea de a-i implica pe cei de o vârstă cu voi în experienţa de credinţă. Adesea aţi constatat că în mulţi tineri, în special în anumite faze ale drumului vieţii, există dorinţa de a-l cunoaşte pe Cristos şi de a trăi valorile evangheliei, însă aceasta este însoţită de faptul de a se simţi nepotriviţi şi incapabili. Ce-i de făcut? Înainte de toate apropierea şi mărturia voastră simplă vor fi un canal prin care Dumnezeu va putea să atingă inima lor. Vestirea lui Cristos nu trece numai prin cuvinte, ci trebuie să implice toată viaţa şi să se traducă în gesturi de iubire. A fi evanghelizatori se naşte din iubirea pe care Cristos a revărsat-o în noi; apoi iubirea noastră trebuie să se conformeze tot mai mult cu a sa. Asemenea samariteanului milostiv, trebuie să fim mereu atenţi la cel pe care-l întâlnim, să ştim să ascultăm, să înţelegem, să ajutăm, pentru a-l conduce pe cel care este în căutarea adevărului şi a sensului vieţii la casa lui Dumnezeu care este Biserica, unde este speranţă şi mântuire (cf. Lc 10,29-37). Dragi prieteni, nu uitaţi niciodată că primul act de iubire pe care-l puteţi face faţă de aproapele este acela de a împărtăşi izvorul speranţei noastre: cine nu-l dă pe Dumnezeu, dă prea puţin! Isus le porunceşte apostolilor săi: "Faceţi ucenici din toate naţiunile, botezându-i în numele Tatălui şi al Fiului şi al Sfântului Duh, învăţându-i să ţină toate câte v-am poruncit" (Mt 28,19-20). Mijloacele pe care le avem pentru "a face ucenici" sunt mai ales Botezul şi cateheza. Asta înseamnă că trebuie să conducem persoanele pe care le evanghelizăm să-l întâlnească pe Cristos cel viu, îndeosebi în cuvântul său şi în sacramente: aşa vor putea crede în el, îl vor cunoaşte pe Dumnezeu şi vor trăi din harul său. Aş vrea ca fiecare să se întrebe: am avut vreodată curajul de a propune Botezul tinerilor care încă nu l-au primit? Am invitat pe cineva să urmeze un drum de descoperire a credinţei creştine? Dragi prieteni, nu vă temeţi să le propuneţi celor de vârsta voastră întâlnirea cu Cristos. Invocaţi-l pe Duhul Sfânt: el vă va conduce să intraţi tot mai mult în cunoaşterea şi în iubirea lui Cristos şi vă va face creativi în transmiterea evangheliei.

6. Tari în credinţă

În faţa dificultăţilor misiunii de a evangheliza, uneori veţi fi tentaţi să spuneţi ca profetul Ieremia: "Ah, Doamne Dumnezeule! Iată, eu nu ştiu să vorbesc pentru că sunt tânăr". Dar şi vouă vă răspunde Dumnezeu: "Nu spune: «Sunt tânăr». Tu vei merge la toţi cei la care te voi trimite" (Ier 1,6-7). Când vă simţiţi nepotriviţi, incapabili, slabi în vestirea şi mărturisirea credinţei, nu vă fie teamă. Evanghelizarea nu este o iniţiativă a noastră şi nu depinde înainte de toate de talentele noastre, ci este un răspuns încrezător şi ascultător la chemarea lui Dumnezeu, şi de aceea nu se bazează pe forţa noastră, ci pe forţa sa. Acest lucru l-a experimentat apostolul Paul: "Noi avem această comoară în vase de lut pentru ca puterea imensă să fie de la Dumnezeu, şi nu de la noi" (2Cor 4,7).

Pentru aceasta vă invit să vă înrădăcinaţi în rugăciune şi în sacramente. Evanghelizarea autentică se naşte mereu din rugăciune şi este susţinută de ea: trebuie mai întâi să vorbim cu Dumnezeu pentru a putea vorbi despre Dumnezeu. Şi în rugăciune să încredinţăm Domnului persoanele la care suntem trimişi, implorându-l să le atingă inima; să cerem Duhului Sfânt să ne facă instrumentele sale pentru mântuirea lor; să-i cerem lui Cristos să pună cuvintele pe buzele noastre şi să ne facă semne ale iubirii sale. Şi, mai în general, să ne rugăm pentru misiunea întregii Biserici, conform cererii explicite a lui Isus: "Rugaţi-l deci pe Domnul secerişului să trimită lucrători la secerişul lui" (Mt 9,38). Să ştiţi să găsiţi în Euharistie izvorul vieţii voastre de credinţă şi al mărturiei voastre creştine, participând cu fidelitate la Liturghia duminicală şi ori de câte ori puteţi în timpul săptămânii. Recurgeţi frecvent la sacramentul Reconcilierii: este o întâlnire preţioasă cu milostivirea lui Dumnezeu care ne primeşte, ne iartă şi reînnoieşte inimile noastre în caritate. Şi nu ezitaţi să primiţi sacramentul Mirului dacă nu l-aţi primit, pregătindu-vă cu grijă şi angajare. Cu Euharistia, el este sacramentul misiunii, pentru că ne dăruieşte forţa şi iubirea Duhului Sfânt pentru a mărturisi credinţa fără frică. În afară de asta, vă încurajez să practicaţi adoraţia euharistică: a rămâne în ascultare şi dialog cu Isus prezent în sacrament devine punct de plecare al noului elan misionar.

Dacă veţi urma acest drum, însuşi Cristos vă va dărui capacitatea de a fi pe deplin fideli faţă de cuvântul său şi de a da mărturie despre el cu loialitate şi curaj. Uneori veţi fi chemaţi să daţi dovadă de perseverenţă, îndeosebi când cuvântul lui Dumnezeu va trezi închideri sau opoziţii. În anumite regiuni din lume, unii dintre voi trăiesc suferinţa de a nu putea mărturisi public credinţa în Cristos, datorită lipsei de libertate religioasă. Şi sunt unii care deja au plătit chiar cu viaţa preţul propriei apartenenţe la Biserică. Vă încurajez să rămâneţi tari în credinţă, siguri că Cristos este lângă voi în orice încercare. El vă repetă: "Fericiţi sunteţi când vă vor insulta, vă vor persecuta şi, minţind, vor spune împotriva voastră tot răul din cauza mea. Bucuraţi-vă şi tresăltaţi de veselie, căci răsplata voastră mare este în ceruri" (Mt 5,11-12).

7. Cu toată Biserica

Dragi tineri, pentru a rămâne tari în mărturisirea credinţei creştine acolo unde sunteţi trimişi, aveţi nevoie de Biserică. Nimeni nu poate fi martor al evangheliei singur. Isus i-a trimis pe ucenicii săi în misiune împreună: "Faceţi ucenici" este adresat la plural. Aşadar, noi oferim mărturia noastră mereu ca membri ai comunităţii creştine şi misiunea noastră este făcută rodnică de comuniunea pe care o trăim în Biserică: din unitatea şi din iubirea pe care o avem unii faţă de alţii ne vor recunoaşte ca ucenici ai lui Cristos (cf. In 13,35). Sunt recunoscător Domnului pentru preţioasa operă de evanghelizare pe care o desfăşoară comunităţile noastre creştine, parohiile, mişcările noastre ecleziale. Roadele acestei evanghelizări aparţin întregii Biserici: "Unul este semănătorul, altul secerătorul", spunea Isus (In 4,37).

În această privinţă, nu pot decât să aduc mulţumire pentru marele dar al misionarilor, care-şi dedică întreaga lor viaţă ca să vestească evanghelia până la marginile pământului. În acelaşi mod îl binecuvântez pe Domnul pentru preoţi şi pentru persoanele consacrate, care se oferă în întregime pe ei înşişi pentru ca Isus Cristos să fie vestit şi iubit. Doresc să-i încurajez aici pe tinerii care sunt chemaţi de Dumnezeu să se angajeze cu entuziasm în aceste vocaţii: "Este mai mare fericire a da decât a primi" (Fap 20,35). Celor care părăsesc toate pentru a-l urma, Isus le-a promis de o sută de ori mai mult şi viaţa veşnică! (cf. Mt 19,29).

Aduc mulţumire şi pentru toţi credincioşii laici care se străduiesc pentru a trăi ca misiune viaţa lor zilnică acolo unde sunt, în familie sau la locul de muncă, pentru ca Cristos să fie iubit şi slujit şi să crească împărăţia lui Dumnezeu. Mă gândesc îndeosebi la cei care lucrează în domeniul educaţiei, al sănătăţii, al întreprinderii, al politicii şi al economiei şi în atâtea alte domenii ale apostolatului laicilor. Cristos are nevoie de angajarea şi de mărturia voastră. Nimic - nici dificultăţile, nici neînţelegerile - să nu vă facă să renunţaţi să duceţi evanghelia lui Cristos în locurile în care vă aflaţi: fiecare dintre voi este preţios în marele mozaic al evanghelizării!

8. "Iată-mă, Doamne!"

În concluzie, dragi tineri, aş vrea să vă invit să ascultaţi în adâncul fiinţei voastre chemarea lui Isus de a vesti evanghelia sa. Aşa cum arată marea statuie a lui Cristos Răscumpărătorul la Rio de Janeiro, inima sa este deschisă la iubirea faţă de toţi, fără deosebiri, şi braţele sale sunt întinse pentru a ajunge la fiecare. Fiţi voi inima şi braţele lui Isus! Mergeţi să mărturisiţi iubirea sa, fiţi noii misionari însufleţiţi de iubire şi de primire! Urmaţi exemplul marilor misionari ai Bisericii, ca sfântul Francisc Xaveriu şi atâţia alţii.

La sfârşitul Zilei Mondiale a Tineretului la Madrid am binecuvântat câţiva tineri din diferite continente care plecau în misiune. Ei îi reprezentau pe foarte mulţi tineri care, făcând ecou profetului Isaia, îi spun Domnului: "Iată-mă, trimite-mă pe mine!" (Is 6,8). Biserica are încredere în voi şi vă este profund recunoscătoare pentru bucuria şi dinamismul pe care le purtaţi: folosiţi talentele voastre cu generozitate în slujba vestirii evangheliei! Să ştim că Duhul Sfânt se dăruieşte celor care, în umilinţa inimii, se fac disponibili la această vestire. Şi nu vă fie frică: Isus, Mântuitorul lumii, este cu noi în toate zilele, până la sfârşitul lumii (cf. Mt 28,20)!

Acest apel, pe care-l adresez tinerilor de pe tot pământul, asumă o însemnătate deosebită pentru voi, dragi tineri din America Latină! De fapt, la cea de-a V-a Conferinţă Generală a Episcopatului Latinoamerican care s-a desfăşurat la Aparecida în 2007, episcopii au lansat o "misiune continentală". Şi tinerii, care în acel continent constituie majoritatea populaţiei, reprezintă o forţă importantă şi preţioasă pentru Biserică şi pentru societate. Aşadar, fiţi voi primii misionari! Acum, când Ziua Mondială a Tineretului se întoarce în America Latină, îi îndemn pe toţi tinerii de pe continent: transmiteţi celor de vârsta voastră din întreaga lume entuziasmul credinţei!

Fecioara Maria, steaua noii evanghelizări, invocată şi cu titlurile de Stăpâna noastră de la Aparecida şi Stăpâna noastră de la Guadalupe, să însoţească pe fiecare dintre voi în misiunea sa de martor al iubirii lui Dumnezeu. Tuturor, cu dragoste deosebită, împart binecuvântarea mea apostolică.

Vatican, 18 octombrie 2012

Benedict al XVI-lea

 

© Copyright 2012 - Libreria Editrice Vaticana

 

top